Recenzie: ,,Fangirl” de Rainbow Rowell

Titlu original: Fangirl

Autor: Rainbow Rowell

Editura: Young Art

Gen: Young Adult

Anul apariției: decembrie 2016

Nr. pagini: 528

                                                                  Disponibilă: aici.

 

 

 

 

Toată lumea este fan al lui Simon Snow, dar Cath și Wren sunt cele mai înfocate admiratoare ale lui, scriind propriile povești despre magicianul adolescent. Fac asta cu pasiune, încercând să se ascundă de problemele lor în universul ficțiunii, unde totul este posibil. Deşi gemene, cele două fete sunt cum nu se poate mai diferite. Părăsite de mamă și crescute de un tată în căutarea echilibrului sufletesc, ele trebuie totuşi să înfrunte viaţa reală. Care le va despărţi pentru un timp. Dar care le va învăţa cât de frumoasă poate fi studenția. Și cât de mare este puterea iubirii.
Iar Cath va descoperi ce înseamnă să devină scriitoare în toată puterea cuvântului.

 

 

După ploaie și nori vine și curcubelul. La asta mă duce cu gândul când aud sau vad ceva despre această carte, dar și despre autoare.

Fangirl este o poveste despre două gemene nedespărțite, Cath și Wren, care până să ajungă la colegiu erau cele mai bune prietene și făceau totul împreună, știu că vi se pare normal ca două gemene să facă absolut totul împreună, dar chiar nu e așa. Surorile seamănă izbitor de mult, dar odată ce ajung la facultate, totul ia o întorsătură neplăcută atât pentru Cath, cât și pentru Wren.

Am observat de-a lungul romanului că Wren se îndepărta tot mai mult de Cath vrând să experimenteze lucruri noi, oameni noi și să se descopere pe sine, de parcă până atunci a trebuit să stea legată de Cath.

Cath pe de altă parte nu ar fi vrut să meargă la colegiu, ci să stea să scrie despre Simon și Baz, dar a făcut-o pentru Wren, crezând că Wren îi va fi alături la fiecare pas, ajutându-o să facă față fricilor și anxietății.

Cartea este împărțită în două, cel puțin mintea lui Cath așa este, o parte în trecut și în casa unde tatăl său scrie reclame temându-se că va claca în orice clipă pentru că ele au plecat la facultate, și o parte la universitatea care pare grea de suportat din cauza prea multor oameni, simțind că se sufocă.

Am simțit mereu că odată ce gemenele au plecat. s-a spart acea cupolă în care ele trăiau, adică în camera lor și orașul mic în care locuiau. Scriind ficțiune despre Baz și Simon Snow, era mult mai simplu, fără turbulențe în viața lor cotidiană, sperând că dacă vor conta doar pe ele reciproc va fi bine.

Dar, din păcate, această legătură atât de strânsă se rupe odată cu plecarea lor în alt oraș, iar asta produce schimbări majore în personalitatea celor două surori. Wren vrea să aibă prietene noi, să fie cât mai populară, să exploreze viața de studentă mergând la petreceri, la întâlniri cu băieți din frăție, în concluzie, să fie o tipă plăcută de toți și la modă, pe când Cath vrea să se ferească cât mai mult de socializare, prietenie, mai pe scurt, să rămână în carapacea ei în care nu există distrageri.

 

      ,, Și se gândi la victorie. La cum lăsa ea chestia asta, orice ar fi fost, să iasă victorioasă… Nebunia din capul ei. Cath: zero puncte. Nebunia: un milion de puncte.”

 

     ,, Dacă pari prost dispusă sau melancolică, mesajul rămas acolo, în telefon, o să-ți tot amintească ce povară ești pentru ceilalți.”

 

 

   ,, [ Eu de ce scriu ?] Cath încearcă să găsească un răspuns profund, știind totuși că, și dacă l-ar fi aflat, nu ar fi avut curajul să-l formuleze cu voce tare.

[…] —  De ce scriem ficțiune ? întreabă profesoara Piper.

Cath se uită în jos, în caiet.

[ Ca să dispar]. ”

 

  ,, […] Să se piardă în lumea magilor și să rămână acolo. Să nu audă alte voci în mintea ei în afară de cele ale lui Simon și Baz. Să nu-și audă nici propria voce. Ăsta era motivul pentru care Cath scria fan fiction.”

 

Așa e Cath cu adevărat, dar îi e frică să admită asta cu voce tare. Îi e teamă că anxietatea o va mânca de vie, așa că se refugiază în ceea ce scrie, dar se pare că după ce se mută la cămin se produc niște schimbări fără voia ei. Ea vrea să nu interacționeze cu nimeni și nimeni să nu încerce să o cunoască așa cum e cu adevărat. Din păcate sau din fericire, nu se întâmplă asta, fără să vrea îl cunoaște pe Levi, prietenul colegei sale de cameră, Reagan, o tipă rebelă care nu refuză nicio petrecere și cu un caracter sumbru și puțin răutăcios.

Cele două reușesc să se înțeleagă destul de bine, ajungând chiar prietene, iar cu Levi devine mai mult decât prietenă. La început atât Reagan cât și Levi ajung cu greu să o înțeleagă pe Cath, aceasta încercând să se împrietenească cu cei doi prin pași mici, dar siguri.

Era să uit de Nick, un tânăr de la cursul de creație literară care s-a împrietenit accidental cu Cath pentru a fi parteneri de proiecte. La început l-am simpatizat și considerat mai potrivit pe el pentru Cath decât Levi, pe motiv că-i unește pasiunea pentru scris, ajungând să scrie împreună săptămânal, pasând un caiet de la unul la celălalt, dar s-a dovedit a fi un  profitor care înjunghie oamenii pe la spate.

Levi e genul de tip carismatic care zâmbește non-stop numai pentru că îi face pe oameni să se simtă mai  bine, el e acolo când ai nevoie de ajutor, știe să se facă plăcut de oricine, iar când e vorba de Cath el se străduiește să îi arate cât de mult ține la ea, încearcă să-i arate ca pe ea a ales-o în defavoarea altora. Levi mi se pare un personaj foarte interesant, pare genul de badboy, dar nu e nici pe de parte, seamănă mai de graba cu un fermier, chiar a crescut la fermă și e pasionat de acest domeniu.

Poate că la început i-a fost greu să îi arate lui Cath că o place cu adevărat, cu toate că la un moment dat calcă strâmb, reușește prin sinceritate să îi demonstreze că merită o șansă, cu toate că ea crede că sunt la poli opuși. Deoarece ea are o parere destul de proastă despre ea, crede că nu e la fel de drăguță ca Wren, că ea e desprinsă de realitate și antisocială, dar tocmai asta îi apropie, iar relația lor e una foarte serioasă și sinceră pentru amândoi.

Să nu uitam că într-un roman YA/romantic putem avea un triunghi amoros. Este prezent și aici deoarece Cath nu știe cum să își gestioneze emoțiile pe care le experimentează. E indecisă și confuză cu ceea ce simte atât pentru Nick, cât și pentru Levi, iar ea consideră că o soluție ar fi să le nege și să creadă că este imposibil ca cineva să o placă cu adevărat.

 

 ,, Oare chiar îi plăcuse de el ? Sau fusese vorba doar despre calitățile lui  ? Inteligența, talentul, frumusețea. Era arătos ca un soldat din Primul Război Mondial.”

 

 

  ,, Acum, cum se gândea la Nick, cum o năpădea rușinea.

Fusese păcălită. Înșelată.”

 

Nick mi s-a părut foarte drăguț și un băiat timid, cu maniere și cu un talent la scris destul de întunecat, dar pe parcurs, după ce a făcut acel proiect și pact cu Cath, lucrurile s-au schimbat și el și-a însușit toate meritele, rănind-o profund pe Cath.

Levi e la polul opus față de Nick (care are pasiuni comune cu Cath). Din perspectiva lui Cath, o relație cu Nick e sigură, platonică și știe că  poate deține controlul așa cum a fost relația sa anterioară, dar Levi e un amalgam de căldură, bunătate și energie.

Chiar dacă Levi nu excelează la învățătură, să citească sau să țină pasul cu orice înseamnă studiul, el e o rază de soare în viața lui Cath, ceva de care are nevoie atât de vital pentru a evolua încât nici ea nu-și dăduse seama că are nevoie de  un asemenea impact.

 

   ,, — Ți-am mai zis. spuse el. Nu prea îmi plac cărțile.

Levi spunea mereu asta. [ Nu prea îmi plac cărțile]. Ca și cum cărțile ar fi fost deserturi cu prea multă cremă sau filme de groază.”

 

 ,, Când îl privi din nou pe Levi, văzu că și el dansa. Exact așa cum și l-ar fi imaginat, dacă s-ar fi gândit vreodată la lucrul ăsta. Cu mișcări prea ample și prea, trecându-și degetele prin păr. Ochii lui realmente străluceau de bucurie. Radiau.”

 

 

    ,, Levi era subțire și deșirat și avea acel păr al lui. Totul la el o făcea pe Cath să se simtă ușuratică și imorală. […] Dar ea nu era rațională. Iar Levi o făcea pe Cath să se simtă de parcă întregul ei corp devenea o pantă riscantă.”

 

  ,, Cath era destul de sigură că Levi era cu adevărat singurul punct luminos din încăpere, din orice încăpere. Luminos și cald și aruncând scântei. Un foc de tabără ce luase formăm umană.”

 

Soarele încălzea ghioceii firavi, de-abia ieșiți, tremurând în vânt sfioși ca și Cath de altfel, pentru ea Levi era soarele de care avea nevoie pentru a înflori, pentru a simți că trăiește, că evoluează, că poate avea viața ei dincolo de bula în care trăia cu sora ei. Cu Levi totul e culoare și puritate, sinceritate și răbdare pentru ca totul să meargă pe un făgaș însorit. Ghiocelul fragil a reușit să renască din frig, ger și vânt prin speranță, iubire, acceptare și prietenie.

 

    ,,  în momentul în care cartea căzu, Levi o trase spre el. Peste el. Cu ambele brațe. Pieptul ei era lipit strâns de al lui, iar cartea alunecă între abdomenele lor. […] Levi îi atinse jucăuș nasul cu nasul lui, iar gurile lor se uniră somnoroase, deja moi și deschise.”

 

  ,,  Și urma să-l vadă pe Levi din nou.  Și acele lucruri care o vor face să se simtă bine – fața lui zâmbitoare, replicile lui lungi – vor fi totodată ca niște gloanțe încasate în stomac.”

 

 

  ,, îi era teamă că el o să înceapă s-o atingă și apoi nu se vor mai putea stăpâni. îi era teamă că nu era încă pregătită pentru a se schimba într-atât. Într-o persoană care nu se poate stăpâni.”

 

 ,, Săruturile lui Levi erau devoratoare. Ca și cum el absorbea ceva din lăuntrul  ei…”

 

Relația celor doi e greu de perceput și de descris nu pentru că ar fi ca în cel mai frumos basm, ci pentru felul în care evoluează, pe etape. Ca o floare, pui sămânță, o uzi, o iubești, iar ea crește putin câte puțin de la un boboc la o floare ce își etalează frumusețea și împrăștie mireasma peste tot, așa au ajuns ei împreună, prin evoluția de la greu de suportat, la prieten, la iubit, iar apoi au împrăștiat iubirea lor ca un parfum care îți aduce aminte de cele mai frumoase amintiri si începi să zâmbești, sa fii fericit.

Pot afirma că din punctul meu de vedere Levi a avut de muncă pentru a o cuceri pe Cath, spun asta pentru că ea la început încerca pe cât cu putință să îi ignore și pe el și pe colega sa de camera, dar puteți anticipa că a fost imposibil. M-a bucurat felul în care cele două personaje au evoluat împreună, susținându-se unul pe celălalt, chiar sunt un cuplu simpatic care învață ce e aia iubire cu adevărat. Totul pas cu pas, ca și-n viață, pentru a ajunge unde îți dorești.

Cath și Levi, doi poli opuși care se atrag incomparabil, care au învățat ce frumos poate fi dacă lucrurile merg în ritmul propriu, dacă accepți și înțelegi persoana de lângă tine. Au ajuns să aibă încredere unul în celălalt și să prospere împreună, crescând sentimentele dintre ei tot mai mult.

 

Despre stilul autoarei pot spune doar că e ușor de citit, pe alocuri exagerat, dramatic, firul narativ fiind destul de lin, iar acțiunea nu e palpitantă, dar e o carte ce te prinde, simpatică, care te poate învăța lucruri bune, dacă știi cum să le interpretezi. E o carte pe care o puteți citi oricând, când sunteți stresați sau vreți o pauză. Ce m-a făcut să fiu sceptică a fost finalul, nu ma așteptam să fie așa sec și lipsit de prea multă emoție.

 

 

 

Am oferit 3/5 steluțe pentru simplitate, iubire, acceptare, pentru lucrurile desprinse din ea și pentru momentele de relaxare de care am avut parte. O carte pe care aș descrie-o gingașă pentru faptul că, cele două personaje reușesc să împrăștie culoare și căldură oricât de diferiți ar fi, iubirea tot apare când și la cine nu te așteptai.